duminică, 22 martie 2009

Scrisoarea


Stii...sau, poate, nu stii...Nu pot sa o spun asa cum trebuie dar nu conteaza: acum stii ca fara tine n-o sa mai fie nicio zi, nicio dimineata, nicio primavara pentru mine. Pentru ca R este pentru mine doar...dar asta nu te intereseaza pe tine. In orice caz, ii sunt foarte recunoscatoare. Fara el, singura, in aceste zile, nu stiu ce m-as fi ... In aceste zile si nopti am trait cat in zece sau douazeci de ani. Si parca acum camera mea nu mai este dreptunghiulara, ci rotunda si fara capat - de jur imprejur, si totul e la fel, si nu mai sunt usi nicaieri.

Am nevoie doar de doua sau trei zile sa pun laolalta bucatile in care m-am risipit, sa alcatuiesc ceva care sa semene cu vechea O-90 si apoi sa ma duc eu insami ca vreau sa imi retrag inregistrarea mea cu tine. Iar tu trebuie sa te simti eliberat, sa fii fericit. Niciodata n-am sa mai ...Adio.


Niciodata. Da, e mai bine asa, are dreptate. Dar de ce atunci, de ce....



Noi, Evgheni Zamiatin

Un comentariu:

Anonim spunea...

cam trista scrisorica.