Noir et blanc

Da, fericirea e impacarea cu sine si mai cred ca avem nevoie de iluzie, cata realitate exista.

Viata pe un peron

***
Si poate ca e o lege a compensatiilor in toate. Cei care spera sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranta. La ce e buna speranta pentru cel care are totul? In schimb, unul ca mine trebuie sa creada ca orice rau are o limita. Inclusiv pustiul... Uneori, e drept, omul oboseste asteptand. Si n-ati auzit, oare, de situatii in care, cand soseste in sfarsit ceea ce el a asteptat, soseste prea tarziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obtinand-o prea tarziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuseste doar sa-l oboseasca si mai mult. Si renunta la ea cu o ultima mare tristete deoarece nu e simplu sa porti o batalie si, ajuns la capat, sa-ti dai seama ca asta a fost totul. Batalia. A existat candva un scop, dar de atata asteptare scopul a murit... Ei bine, domnilor, eu vreau sa ies din pustiu. Si cand speri, chiar daca ti-e frica, gasesti puterea sa iei zidul de la capat. Te resemnezi la nevoie cu singuratatea, dar nu vrei sa te resemnezi cu desavarsirea ei. Inca mai crezi ca ea nu e totala. Ca undeva exista, subtire cat o lama de cutit, o crapatura. Daca n-o gasesti, incerci din nou. Ca in pestera din mlastina. N-ai alta sansa decat sa pipai zidul mai departe, cautand fisura care trebuie sa existe undeva....Caci eu nu pot, domnilor, sa dorm linistit intr-o gaoace.
***
Octavian Paler, Viata pe un peron

Inglourious basterds

Mi-a fost recomandat ca un film bun si am zis sa-l vad desi nu m-am dat in vant niciodata dupa Tarantino. Parca ma saturasem de efectele speciale, de sangele in exces si zgomotul mult pe care le gaseam in toate filmele lui pentru nimic. Se pare ca si el s-a saturat si s-a apucat de facut filme. Not movies but films. Inglourious basterds este departe de orice a abordat pana acum Tarantino. Este un film despre razboi, nu-mi amintesc multe astfel de filme ...poate imi scapa mie...cel putin de la Saving Private Ryan till now. Nu e melodrama sau documentar ci pur si simplu un film autentic de razboi. In mare e vorba de un grup de soldati evrei care au ca misiune eradicarea nazistilor si pornesc in lichidarea liderului celui de-al treilea Reich. Oricum, distributia s-a potrivit ca o manusa, scenariul este antrenant iar Brad Pitt a dovedit inca o data ca e genial. Am inceput de cativa ani sa descopar un alt Brad Pitt, decat frumuselul care facea filme usoare, cu final fericit deja ghicit dupa primele 20 de minute. The Curious Case of Benjamin Button si Babel sunt cateva filme in care Brad Pitt a jucat neomeneste de bine. Dar nu de Brad Pitt vroiam sa vorbesc ci despre filmul lui Tarantino. :D

Vad in acest film o noua modalitate de a spune o poveste de istorie dar care poarta marca Tarantino.

So, guys...u can try!;)

Call 112

Azi am avut parte de o intamplare total neplacuta. In drum spre munca, observ pe sensul opus o masina oprita destul de anormal in plina strada, dupa care vad cum din dreapta coboara o femeie putin trecuta de 50 ani si priveste neajutorata in stanga si dreapta. M-am gandit ca e ceva in neregula, trag pe dreapta si cobor din masina sa vad ce se intampla. Conducatorul automobilului se zbatea intre viata si moarte, banuiesc ca era vorba de un stop cardiac. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa sun la 112, pentru a cere ajutor. Mi s-a parut total aiurea ca a trebuit sa ma lupt cu dispecera de la urgenta mai mult de 10 de minute, sa ma fac credibila ca de fapt nu e o gluma proasta, ca nu e o inventie doar de dragul de a ma distra putin la primele ore ale zilei si ca cineva sub ochii mei isi ducea de fapt ultima lupta cu viata. Am plecat de la locul cu princina imediat dupa ce mi s-a confirmat inregistrarea apelului si ca vor trimite un echipament acolo. Nu puteam sa privesc asemenea scene, mai ales ca am trecut printr-o experienta asemanatoare dar mult, mult mai dureroasa cu nu suficient de mult timp in urma incat sa fac fata unei astfel de situatii.

Pistruiatu'

Profit din plin de campaniile Jurnalului National si Adevarului pentru a-mi reinnoi si chiar completa biblioteca mostenita de la ai mei si imbogatita de mine inca de pe vremea cand singura mea sursa de venit era alocatia scoalara.
Sambata, intr-un exces de zel, mi-am facut ordine in biblioteca: am selectat tot ce aveam dubluri si m-am vazut nevoita sa renunt la o buna parte din vechea colectie. Asa ca toate duplicatele le-am ambalat frumos si m-am gandit sa le duc la un camin de copilasi orfani, care se afla nu foarte departe de zona unde locuiesc. Stiind dintr-o experienta anterioara, m-am dus pregatita si cu ceva dulciuri, ca bonus pe langa cartile pe care le duc. I-am prins pe copilasi afara (un grup de vreo 12 copii cu varste de 10-12 ani.), profitau de vremea frumoasa. I-am urmarit putin...pareau fericiti..oare sunt?... Am stat de vorba si le-am impartit dulciurile si cartile. Un pusti, care cred ca nu avea mai mult de 12 ani, si-a oprit Enigma Otiliei si a acceptat timid doar un snickers, in schimb s-a lipit de mana mea. Ii priveam pistruii si nasucul in vant, era un baietel frumos cu ochi verzi si umezi. M-a condus pana la iesire. Ne-am imbratisat cand am plecat. I-am promis ca ma voi intoarce si o voi face.
Dormi asa bine cand stii ca ai mai facut ceva si pentru altii, ca ai adus un strop de bucurie sau chiar fericire si altcuiva.
Pistruiatu' made my day sambata!:)

PS: Imi pare rau ca nu m-am gandit sa-i fac macar o poza cu telefonul....

Romanica, I love you

Opriti sa ne dezmortim putin si sa bem o cafea la un fast food dintr-un duty free la granita dintre Bulgaria si Turcia, aud o conversatie de la masa vecina fara a ma chinui prea tare sa trag cu urechea. Oricum, oricine se afla pe o raza de 10 m cel putin, puteau asculta discutiile grupului galagios, care evident era format din romani.:D

Mai jos redau un fragment dintr-o discutie prinsa din vant:

- Baaaaa...si turcii astia...ne iau 20 de dolari pe viza
- Da, baaaaaaaaaaa...ai dreptate...am dat 20 dolari pe viza si nici nu stiu unde am pus-o.
La care iubita care-si sorbea din priviri partenerul, il linisteste calm:
- Stai puiu' linistit...ca viza e in actele masinii, eu am pus-o acolo. :)))

Romanica, I love you!!! q.e.d.

Am 29..merg pe ...1 an