miercuri, 30 septembrie 2009

Call 112

Azi am avut parte de o intamplare total neplacuta. In drum spre munca, observ pe sensul opus o masina oprita destul de anormal in plina strada, dupa care vad cum din dreapta coboara o femeie putin trecuta de 50 ani si priveste neajutorata in stanga si dreapta. M-am gandit ca e ceva in neregula, trag pe dreapta si cobor din masina sa vad ce se intampla. Conducatorul automobilului se zbatea intre viata si moarte, banuiesc ca era vorba de un stop cardiac. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa sun la 112, pentru a cere ajutor. Mi s-a parut total aiurea ca a trebuit sa ma lupt cu dispecera de la urgenta mai mult de 10 de minute, sa ma fac credibila ca de fapt nu e o gluma proasta, ca nu e o inventie doar de dragul de a ma distra putin la primele ore ale zilei si ca cineva sub ochii mei isi ducea de fapt ultima lupta cu viata. Am plecat de la locul cu princina imediat dupa ce mi s-a confirmat inregistrarea apelului si ca vor trimite un echipament acolo. Nu puteam sa privesc asemenea scene, mai ales ca am trecut printr-o experienta asemanatoare dar mult, mult mai dureroasa cu nu suficient de mult timp in urma incat sa fac fata unei astfel de situatii.

luni, 28 septembrie 2009

Pistruiatu'

Profit din plin de campaniile Jurnalului National si Adevarului pentru a-mi reinnoi si chiar completa biblioteca mostenita de la ai mei si imbogatita de mine inca de pe vremea cand singura mea sursa de venit era alocatia scoalara.
Sambata, intr-un exces de zel, mi-am facut ordine in biblioteca: am selectat tot ce aveam dubluri si m-am vazut nevoita sa renunt la o buna parte din vechea colectie. Asa ca toate duplicatele le-am ambalat frumos si m-am gandit sa le duc la un camin de copilasi orfani, care se afla nu foarte departe de zona unde locuiesc. Stiind dintr-o experienta anterioara, m-am dus pregatita si cu ceva dulciuri, ca bonus pe langa cartile pe care le duc. I-am prins pe copilasi afara (un grup de vreo 12 copii cu varste de 10-12 ani.), profitau de vremea frumoasa. I-am urmarit putin...pareau fericiti..oare sunt?... Am stat de vorba si le-am impartit dulciurile si cartile. Un pusti, care cred ca nu avea mai mult de 12 ani, si-a oprit Enigma Otiliei si a acceptat timid doar un snickers, in schimb s-a lipit de mana mea. Ii priveam pistruii si nasucul in vant, era un baietel frumos cu ochi verzi si umezi. M-a condus pana la iesire. Ne-am imbratisat cand am plecat. I-am promis ca ma voi intoarce si o voi face.
Dormi asa bine cand stii ca ai mai facut ceva si pentru altii, ca ai adus un strop de bucurie sau chiar fericire si altcuiva.
Pistruiatu' made my day sambata!:)

PS: Imi pare rau ca nu m-am gandit sa-i fac macar o poza cu telefonul....

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Romanica, I love you

Opriti sa ne dezmortim putin si sa bem o cafea la un fast food dintr-un duty free la granita dintre Bulgaria si Turcia, aud o conversatie de la masa vecina fara a ma chinui prea tare sa trag cu urechea. Oricum, oricine se afla pe o raza de 10 m cel putin, puteau asculta discutiile grupului galagios, care evident era format din romani.:D

Mai jos redau un fragment dintr-o discutie prinsa din vant:

- Baaaaa...si turcii astia...ne iau 20 de dolari pe viza
- Da, baaaaaaaaaaa...ai dreptate...am dat 20 dolari pe viza si nici nu stiu unde am pus-o.
La care iubita care-si sorbea din priviri partenerul, il linisteste calm:
- Stai puiu' linistit...ca viza e in actele masinii, eu am pus-o acolo. :)))

Romanica, I love you!!! q.e.d.

vineri, 4 septembrie 2009

miercuri, 2 septembrie 2009

Dialog

N: Do you speak english?..or german?
A: Only english
N: I'm looking for Sydney Hotel? Can you help me?
A: Sydney Hotel? I'm afraid I cant help you...I dont know any Sydney Hotel in this area...sorry
N: Ow...it's ok...i'll ask somebody else...
A: ok...sorry again...bye
N: And one more thing...You do have a very nice smile, miss!

Cateva secunde de conversatie cu un neamt simpatic care cauta pe strada din fata blocului meu hotelul Sydney. He made me smile! :)