vineri, 23 ianuarie 2009

Si totusi exista duminici

Pe aceeasi planeta albastra locuiesc doua specii ciudate, straine, diferite. Nu barbatii si femeile, nici vorba! Noi, locatarii sexelor opuse, suntem in mod iremediabil legati unii de altii prin condamnarea superba la iubire. Dar lumea poate fi oricand impartita in jumatatea celor care alearga dupa dragoste si a celor care fug mancand pamantul dupa bani.
E destul de greu sa faci diferenta intre unii si ceilalti pentru ca, de obicei, toata lumea isi traieste viata dupa aceleasi reguli. Strabatem zilele saptamanii intr-o graba care ne face sa parem zanataci, uituci, risipiti. Bifam, una cate una, treburile scrijelite-n agende. Vanam locuri de parcare, turtim pedala acceleratiei la podea, vorbim la telefon in timp ce conducem. Iar cand saptamana isi cere dreptul la odihna, alegem de prea multe ori sa muncim in continuare, sa nu ne oprim din goana, sa nu facem fericita zabava nici intru cetitul cartilor, nici intru rasfoitul propriilor ganduri.
Unii detesta weekendurile pentru ca in cele doua zile binecuvantate nu mai pot construi castele financiare. Altora le e teama de zilele libere pentru ca ii obliga sa-si aminteasca. Fiecare ragaz de gandire prelunga le rasuceste in rani toate cutitele amintirii. Fiecare siesta evazata peste marginile ceasurilor lenese ii loveste in rafale cu aceleasi intrebari carora nu le-au putut gasi raspuns nici macar atunci cand stradania lor dobora toate recordurile concentrarii. Si atunci si unii si ceilalti asteapta, cu disperare, cu deznadejde, sa se faca luni. Sa inceapa sa rostogoleasca minutele, ceasurile, clipele, construind aceleasi poduri catre nicaieri, taind cu o fulgerare de scris treburile intesate-n agende.
Si totusi exista sambete molcome si exista duminici ospitaliere. Exista ceasuri in care avem dreptul sa ne refugiem in propriul nostru zambet. Exista drumuri tivite de maci superbi, care duc nu spre amintirea fostelor iubiri, ci spre viitoarele ore ale fericirii noastre posibile. Exista bani destui pe lume pentru cei care si-i doresc mai presus de dragoste si exista iubire fara margini pe pamant, pentru cei care o pretuiesc pe masura valorilor supreme. Doar puterea noastra de a ne face timp sa le cautam, sa le asteptam nu este aproape niciodata de ajuns.

dincolo de bine, dincoace de rau
despre iubire

5 comentarii:

Vasile Andreica spunea...

:) fiecare cu idealul lui... frumos blog, te pun in blogrol;. exista o carte (sportiva, e drept) numita "frumoasele noastre duminici". mai sunt insa ele asa? cum le facem asa le avem.

Anonim spunea...

Alice Nastase e de acord cu postarea asta?!...stii ca exista drepturi de autor, uh?...probabil ca somnu' nu'ti e lipsit de palpitatii.Sa fii oare oricand gata sa stergi blogu'?...sa poti oare trai cu teama ca cineva se va prinde la un moment dat ca plagiezi cuvant cu cuvant?...Sa n'ai pic de constienta?...vai de tine, Angi!...

Anonim spunea...

Heheheee...niciun raspuns, uh?!...

Angi S spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Angi S spunea...

Draga Anonim, oare la ce se refera "dincolo de bine, dincoace de rau, despre iubire"??...evident la un plagiat cuvant cu cuvant unde din greseala am trecut cartea din care am luat paragraful care mi-a placut mult la momentul respectiv...asa e, vai de mine...nu stiu cum mai pot dormi linistita acasa, cu grija ca nu am raspuns la timp si ca am suparat un Anonim care nu a avut rabdare sa citeasca cap-coada..doar a aruncat niste cuvinte... :)
Te rog sa ma scuzi! :)