Profit din plin de campaniile Jurnalului National si Adevarului pentru a-mi reinnoi si chiar completa biblioteca mostenita de la ai mei si imbogatita de mine inca de pe vremea cand singura mea sursa de venit era alocatia scoalara.
Sambata, intr-un exces de zel, mi-am facut ordine in biblioteca: am selectat tot ce aveam dubluri si m-am vazut nevoita sa renunt la o buna parte din vechea colectie. Asa ca toate duplicatele le-am ambalat frumos si m-am gandit sa le duc la un camin de copilasi orfani, care se afla nu foarte departe de zona unde locuiesc. Stiind dintr-o experienta anterioara, m-am dus pregatita si cu ceva dulciuri, ca bonus pe langa cartile pe care le duc. I-am prins pe copilasi afara (un grup de vreo 12 copii cu varste de 10-12 ani.), profitau de vremea frumoasa. I-am urmarit putin...pareau fericiti..oare sunt?... Am stat de vorba si le-am impartit dulciurile si cartile. Un pusti, care cred ca nu avea mai mult de 12 ani, si-a oprit Enigma Otiliei si a acceptat timid doar un snickers, in schimb s-a lipit de mana mea. Ii priveam pistruii si nasucul in vant, era un baietel frumos cu ochi verzi si umezi. M-a condus pana la iesire. Ne-am imbratisat cand am plecat. I-am promis ca ma voi intoarce si o voi face.
Dormi asa bine cand stii ca ai mai facut ceva si pentru altii, ca ai adus un strop de bucurie sau chiar fericire si altcuiva.
Pistruiatu' made my day sambata!:)
PS: Imi pare rau ca nu m-am gandit sa-i fac macar o poza cu telefonul....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu