miercuri, 30 septembrie 2009
Call 112
Azi am avut parte de o intamplare total neplacuta. In drum spre munca, observ pe sensul opus o masina oprita destul de anormal in plina strada, dupa care vad cum din dreapta coboara o femeie putin trecuta de 50 ani si priveste neajutorata in stanga si dreapta. M-am gandit ca e ceva in neregula, trag pe dreapta si cobor din masina sa vad ce se intampla. Conducatorul automobilului se zbatea intre viata si moarte, banuiesc ca era vorba de un stop cardiac. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa sun la 112, pentru a cere ajutor. Mi s-a parut total aiurea ca a trebuit sa ma lupt cu dispecera de la urgenta mai mult de 10 de minute, sa ma fac credibila ca de fapt nu e o gluma proasta, ca nu e o inventie doar de dragul de a ma distra putin la primele ore ale zilei si ca cineva sub ochii mei isi ducea de fapt ultima lupta cu viata. Am plecat de la locul cu princina imediat dupa ce mi s-a confirmat inregistrarea apelului si ca vor trimite un echipament acolo. Nu puteam sa privesc asemenea scene, mai ales ca am trecut printr-o experienta asemanatoare dar mult, mult mai dureroasa cu nu suficient de mult timp in urma incat sa fac fata unei astfel de situatii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu