Cat sunt de speciala :)

Catalin a postat intr-o maniera usoara, cursiva un post in care facea apel la cititori sa spuna chiar in procente si cat mai obiectiv cat se cred ei de speciali si cat ii cred ceilalti de speciali. Well...i-am comentat putin haios la acest post, dupa care mi-am pus again intrebarea.
Si da, ma consider speciala...destul de greu sa ma raportez la niste cifre...dar e suficient ca ma simt asa. Si ma simt speciala pentru toate momentele in care nu as fi putut sa ma simt altfel, pentru toate momentele cand cei din jur au reusit sa ma faca sa ma simt asa...fie ca a fost o singura persoana, fie ca au fost mai multi...si ma mai simt speciala...pentru ca am avut norocul sa cunosc persoane cu totul si cu totul speciale.
Cat ma considera ei de speciala...destul cat sa o simt si eu...and I think thats all it matters! :)
De aici, numai de bine!

Scrisoarea

Stii...sau, poate, nu stii...Nu pot sa o spun asa cum trebuie dar nu conteaza: acum stii ca fara tine n-o sa mai fie nicio zi, nicio dimineata, nicio primavara pentru mine. Pentru ca R este pentru mine doar...dar asta nu te intereseaza pe tine. In orice caz, ii sunt foarte recunoscatoare. Fara el, singura, in aceste zile, nu stiu ce m-as fi ... In aceste zile si nopti am trait cat in zece sau douazeci de ani. Si parca acum camera mea nu mai este dreptunghiulara, ci rotunda si fara capat - de jur imprejur, si totul e la fel, si nu mai sunt usi nicaieri.

Am nevoie doar de doua sau trei zile sa pun laolalta bucatile in care m-am risipit, sa alcatuiesc ceva care sa semene cu vechea O-90 si apoi sa ma duc eu insami ca vreau sa imi retrag inregistrarea mea cu tine. Iar tu trebuie sa te simti eliberat, sa fii fericit. Niciodata n-am sa mai ...Adio.

Niciodata. Da, e mai bine asa, are dreptate. Dar de ce atunci, de ce....

Noi, Evgheni Zamiatin