Inca mai visez la meciul de tenis de aseara. A fost un meci care m-a tinut cu sufletul la gura, un meci jucat pana in ultimul minut cu un profesionalism demn de invidiat. Desi ultimul set a durat aproape cat un meci de fotbal...vreo 88 min...si se juca tenis de almost 4 ore...ambii finalisti serveau si jucau ca si cum meciul atunci incepuse.
Primul break luat de Federer in acest meci a fost si break-ul decisiv care l-a facut castigator pentru a sasea oara a acestui turneu. Eu sunt admiratoarea lui Federer de mult timp, dar aseara mi-as fi dorit parca sa castige Roddick. De apreciat curajul, rezistenta si profesionalismul cu care acesta a jucat si care, cred eu, l-a surprins putin si pe Federer.
Corect ar fi fost ca finala de la Wimbledon 2009 sa aibe doi castigatori.
Oricum am admirat la Roddick, ca a mai avut puterea sa glumeasca la interviu, desi se simtea de departe nodul din gat si se vedea cum i se scaldau ochii in lacrimi...si cu un fairplay de invingator a concluzionat ..."He deserves what he gets". :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu