Revedere

In toata nebunia cu intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, printre telefoane si mailuri in care se stabilesc detalii, unde ne vedem...cum va fi la liceu, ce profesori vin...unde facem petrecerea de dupa..etc...am primit marti un telefon care m-a bucurat enorm. Antuza, colega mea de banca din liceu, i-a ajuns numarul meu de telefon...si m-a sunat. Desi am fost colege de banca 3 ani de zile, chiar prietene, dupa terminarea liceului am rupt legatura...si nici n-as putea spune de ce. :)
Am vorbit la telefon si am stabilit o intalnire in ziua urmatoare.
In ciuda unei furtuni care se impotrivea sa ne vedem si care ne-a rupt si umbrela in cei 50 de metri de la masina pana la gelateria unde ne propusesem sa petrecem linistite seara, revederea a fost una mai mult decat placuta, am ras mult, ne-am povestit diverse, ne-am amintit o gramada de lucruri...am dat putin timpul inapoi si ne-am bucurat amandoua de acest lucru. Ne purtam de parca ne revedeam dupa o vacanta de 3 luni si povesteam fiecare entuziasmate ce ni s-a intamplat intre timp.
Oricum, cele 4 ore petrecute impreuna n-au fost deloc suficiente, dar am plecat amandoua fericite ca niste copii care si-au gasit jucaria pe care o cautasera si o credeau de mult pierduta si evident, cu urmatoarea intalnire deja stabilita.

Raman la parerea ca oamenii care ti-au fost speciali la un moment dat, vor ramane la fel de speciali si dupa 1an , 5 sau 10 ani.