Revedere

In toata nebunia cu intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, printre telefoane si mailuri in care se stabilesc detalii, unde ne vedem...cum va fi la liceu, ce profesori vin...unde facem petrecerea de dupa..etc...am primit marti un telefon care m-a bucurat enorm. Antuza, colega mea de banca din liceu, i-a ajuns numarul meu de telefon...si m-a sunat. Desi am fost colege de banca 3 ani de zile, chiar prietene, dupa terminarea liceului am rupt legatura...si nici n-as putea spune de ce. :)
Am vorbit la telefon si am stabilit o intalnire in ziua urmatoare.
In ciuda unei furtuni care se impotrivea sa ne vedem si care ne-a rupt si umbrela in cei 50 de metri de la masina pana la gelateria unde ne propusesem sa petrecem linistite seara, revederea a fost una mai mult decat placuta, am ras mult, ne-am povestit diverse, ne-am amintit o gramada de lucruri...am dat putin timpul inapoi si ne-am bucurat amandoua de acest lucru. Ne purtam de parca ne revedeam dupa o vacanta de 3 luni si povesteam fiecare entuziasmate ce ni s-a intamplat intre timp.
Oricum, cele 4 ore petrecute impreuna n-au fost deloc suficiente, dar am plecat amandoua fericite ca niste copii care si-au gasit jucaria pe care o cautasera si o credeau de mult pierduta si evident, cu urmatoarea intalnire deja stabilita.

Raman la parerea ca oamenii care ti-au fost speciali la un moment dat, vor ramane la fel de speciali si dupa 1an , 5 sau 10 ani.

...

pas al Nimanui...pe scara ducand - Nicicand...inspre Niciunde...

Quote of the day!

So many of our dreams at first seem impossible, then they seem improbable, and then, when we summon the will, they soon become inevitable.

Amnezie

daca iei o portocala
si-o dezbraci in pielea goala
ca sa-i vezi miezul adanc
peste care ingeri plang
cu capsune-n loc de ochi
si aripi de foi de plopi
se intampla sa uiti totul...

Cat sunt de speciala :)

Catalin a postat intr-o maniera usoara, cursiva un post in care facea apel la cititori sa spuna chiar in procente si cat mai obiectiv cat se cred ei de speciali si cat ii cred ceilalti de speciali. Well...i-am comentat putin haios la acest post, dupa care mi-am pus again intrebarea.
Si da, ma consider speciala...destul de greu sa ma raportez la niste cifre...dar e suficient ca ma simt asa. Si ma simt speciala pentru toate momentele in care nu as fi putut sa ma simt altfel, pentru toate momentele cand cei din jur au reusit sa ma faca sa ma simt asa...fie ca a fost o singura persoana, fie ca au fost mai multi...si ma mai simt speciala...pentru ca am avut norocul sa cunosc persoane cu totul si cu totul speciale.
Cat ma considera ei de speciala...destul cat sa o simt si eu...and I think thats all it matters! :)
De aici, numai de bine!

Scrisoarea

Stii...sau, poate, nu stii...Nu pot sa o spun asa cum trebuie dar nu conteaza: acum stii ca fara tine n-o sa mai fie nicio zi, nicio dimineata, nicio primavara pentru mine. Pentru ca R este pentru mine doar...dar asta nu te intereseaza pe tine. In orice caz, ii sunt foarte recunoscatoare. Fara el, singura, in aceste zile, nu stiu ce m-as fi ... In aceste zile si nopti am trait cat in zece sau douazeci de ani. Si parca acum camera mea nu mai este dreptunghiulara, ci rotunda si fara capat - de jur imprejur, si totul e la fel, si nu mai sunt usi nicaieri.

Am nevoie doar de doua sau trei zile sa pun laolalta bucatile in care m-am risipit, sa alcatuiesc ceva care sa semene cu vechea O-90 si apoi sa ma duc eu insami ca vreau sa imi retrag inregistrarea mea cu tine. Iar tu trebuie sa te simti eliberat, sa fii fericit. Niciodata n-am sa mai ...Adio.

Niciodata. Da, e mai bine asa, are dreptate. Dar de ce atunci, de ce....

Noi, Evgheni Zamiatin

Dans contemporan

"I: Ce le ofera amatorilor dansul contemporan?

R: In primul rand, cred ca posibilitatea de a se cunoaste pe sine. Posibilitatea de a-si cunoaste corpul - ma refer aici nu numai la mecanica miscarilor, ci si la resorturile care se pun in miscare, resorturile intime - imaginatie, creativitate sensibilitate - toate care se activeaza in momentul in care ei incep sa se miste. Am vazut ca sunt foarte curiosi si li se pare ca e ceva special. Cred ca oamenii au nevoie de ceva special in viata lor pentru ca oriunde am lucra, avem o viata care presupune rutina, monotonie, standardizare, uniformizare, raspunsuri previzibile. Se intra intr-o bucla din care cu greu iesi. Atunci aceasta este si o posibilitate de evadare, de a iesi cumva din temperatura banala in care traim. Incepi sa te expui, sa inteactionezi cu anumiti oameni la un nivel putin mai profund, sa vezi corpul celuilalt in miscare, sa-ti arati propriul corp in miscare si atunci incep sa se activeze tot feluri de lucruri care de obicei stau undeva ascunse, neutilizate, nebagate in seama."

****

Iata un raspuns atat de complet care te face inevitabil sa devii interesat de un lucru caruia cu ceva timp in urma nu i-ai fi acordat poate nici cateva secunde de atentie!